În ce zei credeau dacii. Când a apărut creștinismul pe meleagurile noastre, de fapt
Dacii au fost un popor antic care locuia în spațiul carpato-danubian, în perioada cuprinsă între secolul al VII-lea î.Hr. și secolul al II-lea d.Hr.
Religia dacilor a fost, fără dar și poate, una politeistă, cu o structură complexă și o serie de ritualuri și practici specifice.
Zalmoxis, zeul suprem al dacilor
Cea mai importantă divinitate în religia dacică era Zalmoxis, un zeu solar, creatorul lumii și al omului. Zalmoxis era considerat un zeu binevoitor, care proteja poporul dac și îl ajuta în lupte.
Vezi și: Românii, cei mai daci dintre daci, susțin unii istorici: ce legătură are Columna lui Traian cu asta
Pe lângă Zalmoxis, dacii mai venerau o serie de alte zeități, dintre care unele erau împrumutate din religiile altor popoare. Printre cele mai importante zeități dacice se numără:
- Gebeleizis, zeul focului și al furtunii
- Bendis, zeița vânătorii și a fertilității
- Cotys, zeul războiului
- Derzelas, zeul fertilității și al vegetației
- Oiagros, zeul apelor
- Sabazios, zeul vegetației și al vinului
- Sîmbeius, zeul soarelui și al luminii
Ritualuri și practici religioase
Dacii aveau o serie de ritualuri și practici religioase complexe, care erau desfășurate în cadrul cultelor dedicate diferitelor zeități. Printre cele mai importante ritualuri religioase dacice se numără:
- Inițierea, un ritual care avea loc pe muntele Kogaionon și care marca trecerea la maturitate a tinerilor daci.
- Sacrificiile, care erau oferite zeilor în cadrul unor ceremonii speciale. Sacrificiile pot fi animale, vegetale sau umane.
- Ritualurile funerare, care erau complexe și variau în funcție de statutul social al defunctului.
După cucerirea romană a Daciei, în anul 106 d.Hr., religia dacică a început să fie asimilată de religia romană. Cu toate acestea, unele elemente ale religiei dacice au supraviețuit și au fost integrate în religia creștină, care a devenit religia oficială a Daciei în secolul al IV-lea d.Hr.
Așadar, luând în calcul toate aceste informații, este important de menționat că asocierea „dacilor liberi” cu ortodoxismul de astăzi este un eveniment cel puțin nefericit și, evident, nepotrivit contextului.